was successfully added to your cart.

Cand totul se stinge, ramane doar IUBIREA

 

Cand cortina vietii va cadea iar luminile rampei se vor stinge, cand ecoul ultimilor pasi se va risipi in tacere, te-ntreb pe tine, Calatorule, TU cu ce vei ramane?

De-a lungul vietii ne-am ales deseori tinte spre taramuri iluzorii. Si ne-am luptat navalnic ca sa te atingem. Am infruntat urgii napraznice sau acalmii innebunitoare. Ne-am tarat sau am zburat, dupa cum ne-a fost soarta. Si poate am poposit vremelnic pe-acele maluri sau am pierit anonim in valuri.

Oricare ne-a fost drumul, oricate rani am strans, ramane o-ntrebare. Pe unde am ajuns?

A fost chemarea noastra sau doar inc-o-ncercare? Ce-am obtinut din lupt-aceasta mare?

Sunt lectii pe care sufletul nostru le-a chemat ca sa ne-arate ce-i este important.

Poate ai zice bani pentru ca iti dau forta sa te crezi puternic, aduc stabilitate, incredere, relatii …
Poate ai zice pozitie influenta, pentru ca esti in carti, pentru ca tu faci jocul …
Poate ca zici averi, pamanturi, case, fabrici pentru ca “se vad” …
Poate ca zici familie, copii, sotie, sot, pentru ca toate impreuna iti dau un rost …
Poate ca zici cultura, arte, stiinta, tehnologii de varf, pentru ca acestea iti aduc premii, lauri, faima…
Poate ca zici spiritualitate, ezoterism, taine pe care doar putini le stiu, pentru ca te crezi mai cu mot …

Desarte toate, in van, daca alaturi nu pui si-un dram
din sufletul tau maret si nobil
si nu strecori acolo din inima ta calda,
ce-ti lumineaza calea-ti si a celor ce-ti urmeaza …

Cand Dumnezeu ne-ofera tot ce ne dorim,
nu este ca sa tinem ci ca sa-mpartasim …

Cand ai ceva unic, ceva ce-i “doar al tau”,
fie ca este “doar” paine ori har nepretuit,
este ca sa-l invalui in dragoste curata,
sa-l plamadesti cu vise,
sa-l coci la foc molcom,
rabdare si speranta,
si sa-l asezi pe masa.
Sa chemi pe cei ce n-au ce tu din abundenta curgi neincetat,
Izvor proaspat, cu ape cristaline sa adapi si vulturi si albine si lupii insingurati.

Din locul cel de taina, din inima-ti fierbinte,
viata iti sopteste in grai far’ de cuvinte.
“IUBIREA este rostul pentru care ai venit,
IUBIREA este rodul cu care-ai parasi acesta lume mare”.

Cand cu iubire privesti in ochi un om, si ii zambesti tacut,
asculta-i inima cum canta si cum se nasc visari.
Esti langa el, acolo, ca sa ii dai curaj
ca orice isi doreste curat, neintinat,
este deja acolo.

Este destul ca esti. Nimic mai mult. Ca vezi in el ce poate, ce poate el nu stie, nu crede, nici nu spera. TU esti acolo, punand un pic din tine, ca dragoste curata, ce naste nenincetat, o drgaoste mai mare, ce este doar de dat!

Comentariul tau
Multumesc pentru 'Imi place' si 'Distribuie'
Anda Ciobanu

About Anda Ciobanu

Saman: vizionar, vindecator, indrumator spiritual. Observator, un cautator, un explorator, un pionier. In 2008, am raspuns unei chemari irezistibile a sufletului meu de a face ceva aparte in primul rand pentru mine, dar si pentru oamenii din tara mea. Ceva care sa schimbe fata lucrurilor!

One Comment

Urmareste in Email
Facebook