was successfully added to your cart.

Sunt in stare de soc. Am aflat tarziu de vestea catastrofei de la COLECTIV …

Tocmai scriam un articol despre felul in care alegem sa traim si implicit, sa murim cand m-a sunat o prietena draga sa-mi spuna despre tragedia. Apoi au inceput cautarile, amanuntele, informatiile. Am citit marturii si din ce citeam mai mult se contura mai precis dimensiunea haosului, a disperarii, a urgiei pe care au trait-o oamenii prezenti acolo …

Linia care separa viata de moarte este atat de fina … Nu constientizam ca dansam pe un fir fragil … si ne jucam cu focul, metaforic vorbind dar si la propriu …

Este un tribut mult prea scump platit pentru ce s-a intamplat.

Sunt miscata de raspunsul bucurestenilor de a dona sange. Este un act de mare omenie si de daruire. Onorez din toata inima. Dar oare este „nevoie” de asemenea evenimente ca sa ne aratam omenia si umanitatea din fiecare? Abia cand pierdem „ceva” sa pretuim ce am avut … Cand nu mai este aproape nimic de facut sa ne inghesuim sa oferim? Cand ne lipseste cineva ne amintim ce a insemnat pentru noi?

 

De ce uitam sa fim oameni in fiecare zi? De ce ne vanam si ne devoram inconstienti, ne mintim si ne tradam, pe furam caciula unu altuia, ne purtam bizar ranind mai mult decat trupul, sufletul unui om?! De ce jundecam, disecam, catalogam si cautam la nesfarsit vinovati, in acest timp viata trecand in goana pe langa noi? De ce ne bucuram ca l-am mai fentat pe unu sau am mai fraierit-o pe alta, ca am mai „ciupit” un pic … cand, de fapt, ne-o tragem noua insine? De ce uitam ca nu luam NIMIC cu noi „dincolo” decat amintirile, emotiile pe care le-am trait in aceasta viata?

 

Uitam sa zambim si sa luam in brate. Uitam sa alinam o durere si sa spunem o vorba buna, de incurajare. Uitam sa daruim din caldura inimii noastre in fiecare zi, tuturor celor pe care ii intalnim. Uitam sa ne purtam cu ceilalti la fel cum noi am vrea sa fim tratati. Sa oferim atentie celor pe care ii iubim. Sa ii privim in ochi cu dragostea din inima si cu zambetul din suflet. Uitam sa fim recunoscatori pentru ceea ce deja avem, dar fugim isteric dupa ce ne lipseste. Uitam SA FIM si ne multumim cu AVEM …

 

… si iata, vine o zi, in care A FII este cu mult mai important decat A AVEA …

 

Sunt evenimente care sa ne trezeasca, sa ne reamintim ca a fi om nu este ocazional, ci este zilnic, clipa de clipa!

 

Cred ca practicand constant omenia, tot mai multi oameni, nu vom mai avea nevoie de asemenea evenimente care sa ne cupleze la energia COLECTIVa a daruirii din disperare …

 

Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei disparuti! Dumnezeu sa-i ocroteasca pe cai care acum se zbat agatandu-se de acel fir fragil dintre viata si moarte! Sa le dea putere si iubire ca sa traiasca, sa reuseasca, sa invinga!

Comentariul tau
Multumesc pentru 'Imi place' si 'Distribuie'
Anda Ciobanu

About Anda Ciobanu

Saman: vizionar, vindecator, indrumator spiritual. Observator, un cautator, un explorator, un pionier. In 2008, am raspuns unei chemari irezistibile a sufletului meu de a face ceva aparte in primul rand pentru mine, dar si pentru oamenii din tara mea. Ceva care sa schimbe fata lucrurilor! Am devenit expert in medicina samanica si medicina energetica de traditie incasa si Ofer: - sesiuni de vindecare samanica - curs complet de samanism "Roata Medicinei - vindecare samanica in 4 pasi" - curs de intoducere in samanism "Valorile noilor timpuri - Munay-ki" - calatorii initiatice samanice "Calatoria eroului dintr-o perspectiva samanica"

Urmareste in Email
Facebook