was successfully added to your cart.

Iertarea

Fa tot ce-ti sta in putere ca sa fii persoana care VREI sa fii!

Am convingerea ca aparem in familiile noastre cu rolul de a “corecta” niste tipare, de a schimba un pic (sau mai mult), incarcatura emotionala a trecutului, si, implicit prezentul si viitorul familiei. Acest lucru nu-l putem realiza decat prin intelegere si traire autentica. Este o mare inertie emotionala si este firesc. “Ei”, parintii, ne vor in “siguranta”, iar siguranta pentru ei inseamna “ceea ce stiu/cunosc ei”. Poate, daca intelegem acest aspect, reusim sa relationam mai bine.

Dar, siguranta, este dusmanul progresului, al evolutiei.

Si eu, ca si voi, m-am “bucurat” de o opozitie enorma in fata alor mei, atunci cand am schimbat drumul in viata. Dar, determinarea mea de a face ceea ce imi place, de a construi ceva nou “punand in loc” si nu “luptandu-ma cu sistemul”, de a face ceea ce ma chema cu adevarat, in cele din urma au castigat. Mama mea s-a transformat in cel mai mare fan al meu, sfarsind prin a ma sustine. Teama de nesiguranta a ramas, dar a inteles ca era drumul meu.

DA, ne simtim frustrati, furiosi, neintelesi cand intampinam rezistenta, critica. Nu este usor sa trecem peste jigniri, tradari, durere sau altele de genul. Dar stim deja ca toate fac parte din incercarile prin care trebuie sa trecem in drumul nostru catre noile persoanele care vrem sa fim. Ele ne modeleaza pe noi.

Cum putem intelege iertarea, compasiunea, devotiunea, blandetea, iubirea daca nu am fi pusi in situatiile de a le vedea intelesul profund, de a le manifesta? Daca totul ar fi “roz”, liniar, predictibil, lipsit de provocari, am mai avea ocazia sa scoatem la iveala calitatile adormite in noi? Tenacitatea, curajul, autenticitatea, cum le putem evidentia? In raport cu ce?

Doresc sa lansez un subiect de gandire. Adevarul este undeva la mijloc. Nici ca “ei”, nici ca “mine”. Oare nu se intampla sa RE-actionam, de cele mai multe ori, doar ca opozitie la rezistenta “lor”? De multe ori facem impotriva, doar ca opusul a ceea ce ni se impune. Poate nu este cazul tau, cititorule. DAR, faci cu adevarat ceea ce iti place cel mai mult sa faci? RE-actionezi compulsiv, dintr-un reflex, sau actionezi constient?

Aici vreau sa iti raspunzi tie, netinand cont de nimic citit sau invatat de la ceilalti. Doar tu cu sufletul tau. Cat de mult te ajuta in viata ta de zi cu zi ceea ce practici, la modul concret?

Simt nevoia sa fac o paranteza, punctand un aspect: lucratorii in lumina au acces la “sfere mai inalte” doar pentru a vedea mai limpede “the big picture” cu scopul de a cobori acea informatie si energie, aici, jos, pe pamant, de a o trai in fiecare zi, de a o implementa “precum in cer asa si pe pamant”. Insist pentru ca am vazut mult prea multi care fug de realitatea curenta fiind “prea dureroasa”, “nu apartin acestei lumi”, “lumea este rea”, retragandu-se in acele “sfere inalte”, uitand sa traiasca, devenind niste ciudati, „persoane spirituale … ” care se retrag in afara comunitatii.

Este importanta iertarea, dar acea iertare din strafundurile sufletului, atunci cand intelegi ca fiecare dintre noi a facut tot ce i-a stat mai mult in putere. Ne putem intreba parintii: “vrei sa ai dreptate sau ma vrei fericit(a) si multumit(a)?” (intrebare valabila si pentru noi insine). Daca raspundem tot cu frustrare si neiertare, oare cu ce suntem “mai buni”?

Apoi, emotiile de joasa frecventa, ne tarasc rapid catre inchisoarea propriilor limitari, la propriu. Hai sa ne reamintim cum ne simtim dupa o cearta zdravana, dupa o revarsare de furie, dupa ce am lasat frau liber la toata toxicitatea din noi? Raspund tot eu, in cunostinta de cauza: epuizati, tristi, depresivi, vinovati, confuzi, pierduti.

Chiar daca nu ne manifestam furia, dar continuam sa ne certam cu “ei” in gand, continuam sa reiteram motivele imensei noastre nemultumiri, starile sunt aceleasi. Energie si timp pierdut, blocaje mergand pana in corpul fizic, o stare de rau general.

Si, poate lucrul cel mai rau care ni se intampla este ca ne pierdem directia in viata! Ne distrag atat de mult incat uitam cu totul de ceea ce ne-am propus SA REALIZAM! Ne inchid in fata infinitatii de posibilitati pe care Universul ni le pune la dispozitie.

Stiintific s-a demonstrat ca in asemenea stari, conexiunile dintre neuroni sunt mult mai slabe, toate campurile noastre vitale sunt cazute, imunitatea scade dramatic. Dupa o cearta de 20 de minute, sistemul imunitar are nevoie de 2 zile ca sa revina la nivelul anterior conflictului.

Imaginati-va, daca am vorbi de la inima la inima, daca le-am arata felul in care ceea ce facem ne implineste, ne face fericiti, motivati, creativi, utili, daca le-am arata rezultatele pe care le-am obtinut facand acele lucruri care ne plac cel mai mult, cum i-am ajutat pe ceialti si pe noi, folosind un limbaj pe care si “ei” sa-l inteleaga, oare lucrurile nu ar capata alta turnura? Sunt parintii nostri. Sunt convinsa ca ne iubesc si ca ii iubim, poate mult mai mult decat credem.

Invitatia mea este de a lasa iubirea si iertarea din noi sa vorbeasca in locul durerii.

Fiecare spune ceea ce are de spus, privind intr-o oglinda in care se cearta cu propriile frustrari. Poate frustrarile “lor” vin din locul acela in care si-au dorit ceva pentru ei insisi si nu au putut obtine si vor ca noi sa le indeplinim visul. Noi, la randul nostru, avem niste asteptari, dar care sunt ale noastre! Daca indepartam oglinzile si privim realitatea, vom putea comunica mult mai usor. Ideea este sa dezasamblam obiectiile lor, inteligent si cu multa iubire. Dar, pentru aceasta este nevoie sa pasim in afara propriilor frustrari.

Cand nu o sa-i mai avem langa noi, toate, dar absolut toate “incidentele”, capata cu totul alta valoare. Sa nu asteptam sa plece pentru a intelege acest lucru! Propune-ti, cititorule, ca de acum inaine, fiecare zi sa fie o zi in care sa exprimi mult mai mult recunostinta si iubirea decat amaraciunea si frustrarile!

Indraznesc sa vorbesc in acest fel deoarece am trait experienta personal, asistand-o pe mama mea in marea trecere. Acolo, la pragul dintre lumi, a inteles pe propria piele, cat rau si-a provocat in viata si in sanatatea ei, cu neiertarea fata de unul dintre parinti.

S-a petrecut cu 10 zile inainte sa plece. Se simtea foarte rau. La un moment dat, intr-o clipa de luciditate, isi da seama si spune: “Poate ca zilele mele sunt numarate …”.

Eu cunosteam starea ei reala si gravitatea situatiei, dar, nu-i spusesem nimic. Auzindu-i replica, un curent electric m-a strabatut din cap pana in picioare. Singurul lucru pe care am putut sa i-l spun atunci a fost: “Tot ce mai poti sa faci acum este sa iti lasi treburile incheiate. Sa ierti si sa-ti ceri iertare acolo unde nu ai putut o viata intreaga. Usureaza-ti sufletul si inima pentru ca durerile tale sa se diminueze.”

Toti medicii si asistentele de la trateamentele paliative imi spusesera ca raul de abia de acum incolo incepe; cand stai cu bolnavul in casa si urla de dureri si nimic nu mai functioneaza. Mi se zbarlea pielea pe mine, fiind in aceeasi casa si cu cei doi copii minor ai mei.

Am inceput sa lucram impreuna. Imediat a invadat-o o stare emotionala deosebit de puternica. A inceput sa planga din strafundul sufletului, cu hohote care ma infiorau. “Cine sunt eu sa te judec pe tine? Tu mi-ai dat viata! De ce trebuie sa inteleg abia acum, cand nu mai am de trait? De ce a trebuit sa ajung aici? Iarta-ma, TE ROOOG IAAARTA-MAA … ” Lacrimile i se inodau sub barbie si se scurgeau pe pieptul ei. Respira infiorator de greu.

Imaginati-va ca abia putea sa vorbeasca. Metastazele la plamini fac ca plamanii sa se umple cu apa, ca o punga plina de apa, si evident, nu mai ramane deloc volum pentru aer … Respiratia ei se oprea in gat …

Dupa ce am lucrat, starea ei s-a stabilizat. Parea sa respire cu ceva mai multa usurinta. Ii revenise o sclipire mai senina in ochi. M-a frapat cu cata usurinta am lucrat cu ea.

A mai durat 10 zile. De Sfanta Marie, pe 15 august, s-a spovedit si impartasit. Ii multumesc si acum preotului ca si-a rupt din timpul sau atunci, ca sa vina acasa la noi. Seara, a mers pe picioarele ei, sustinuta de mine, si i-am facut un dus, asa cum si cat ne permitea situatia precara in care se afla. O simteam linistita. Respira parca ceva mai putim zgomotos, dar, tot extrem de scurt si nesatisfacator. Era perfect lucida. Am petrecut seara impreuna, pana tarziu. Am venit la ea si peste noapte de vreo 2 ori.

A fost o mama extraordinara, care m-a iubit neconditionat, oricate greseli am facut in viata mea. Intotdeauna m-a primit cu bratele deschise, cu sapuneala de rigoare, dar a fost intotdeauna acolo pentru mine …

A plecat a doua zi, dimineata, parca asteptandu-ma sa ma trezesc ca sa ne luam ramas bun … A plecat usor, fara toate acele complicatii care m-ar fi prabusit fizic dar mai ales psihic … Iertarea a scutit-o de o mare parte de suferinta.

Sper sa va fie de folos acest articol, macar din simplul motiv de a scuti niste ani din viata si de sanatate!

Traiesc si eu tot aici. Stiu al naibii de bine cat de greu este, poate de cele mai multe ori, dar, atunci cand reusesc sa schimbi programul emotional, satisfactia si bucuria, linistea sufleteasca, sunt enorme!

Sfatul meu pentru tine este: “Fa tot ce-ti sta in putere ca sa fii persoana care VREI sa fii!” Este ceea ce si eu ma stradui sa fac in fiecare zi.

Crede în puterea ta de a-ți vindeca Viața! AngelixFIRE saman vizonar

Crede în puterea ta de a-ți vindeca Viața!

Comentariul tau
Multumesc pentru 'Imi place' si 'Distribuie'
Anda Ciobanu

About Anda Ciobanu

Saman: vizionar, vindecator, indrumator spiritual. Observator, un cautator, un explorator, un pionier. In 2008, am raspuns unei chemari irezistibile a sufletului meu de a face ceva aparte in primul rand pentru mine, dar si pentru oamenii din tara mea. Ceva care sa schimbe fata lucrurilor! Am devenit expert in medicina samanica si medicina energetica de traditie incasa si Ofer: - sesiuni de vindecare samanica - curs complet de samanism "Roata Medicinei - vindecare samanica in 4 pasi" - curs de intoducere in samanism "Valorile noilor timpuri - Munay-ki" - calatorii initiatice samanice "Calatoria eroului dintr-o perspectiva samanica"

Urmareste in Email
Facebook