was successfully added to your cart.

Drumul initierii – harta unui teritoriu virgin

Vine o vreme pentru fiecare dintre noi cand ajungi sa te indoiesti de tot ceea ce esti ca persoana si de tot ceea ce ai realizat pana atunci; cand viata insasi, persoanele din jur si circumstantele pe care le traiesti, parca isi intorc fata de la tine. Incetul cu incetul sau brusc, toata lumea “cunoscuta” dispare si esti fortat sa pasesti pe un taram complet necunoscut, fara repere, fara busola, tinand in mana o harta goala pe care tu insusi va trebui sa o deseneze.

Imi vine in minte secventa din Kun-fu Panda atunci cand primeste si deruleaza papirusul continand Secretul pastrat cu pretul vietii, de generatii intregi, timp de milenii, in templul indepartat. Pe fata lui se citeste vexarea, stupoarea totala. Isi imagineaza ca este o gluma. Ca ruloul a fost furat si inlocuit cu o hartie goala … cu o oglinda! Ceea ce vede acolo este doar propriul chip … Si acesta este SECRETUL.

Aidoma ursului Panda, teritoriul cunoscut a lui “cine credeai ca esti”, acea fiinta complexa, elaborata, in-titulata, parafata, etc, s-a spulberat. Ramai singur cu tine. Si atat. Restul … povesti, colb … Cat de confortabil te simti sau te-ai simtit in aceasta ipostaza? Nimic din afara nu iti mai este de folos.

Trecutul iti apare sub forma unor fantome ridicole si prafuite ce bantuie subsoluri scufundate in intuneric, igrasioase, cu iz de mucegai. Le percepi existenta ca pe ceva ce-ti zbarleste pielea sau iti ridica parul pe ceafa, ca pe niste fiori, uneori reci, alteori fierbinti. De unele inca te mai poti speria. La altele inca iti mai inclestezi pumnii sau scrasnesti din masele. La altele zambesti mahnit. Toate, dar absolut toate sunt … degeaba … Un singur “pfff” este suficient ca sa le faca sa dispara in neant. Neantul de pretutindeni. Neantul din care au aparut … neantul din tine …

Iti dai seama ca nimic nu este real ci totul se petrece in mintea ta, care acum este goala … Vocile din capul tau ai tacut. Nu mai este nimic de disputat. “Da oamenilor o idee si asa ii faci sa lucreze impreuna. Arunca-le o mana de graunte si asa ii faci sa se dezbine …” Acum, “grauntele” au disparut. “Ideile” insa se lasa asteptate …

Intelegi astfel ca miturile despre “societate”, “prieteni”, “cunostere”, “valoare”, “abundenta”, “stil de viata”, “cauze nobile”, “motivatie”, “razboi”, “saracie”, “moarte” sunt ecourile venite din exterior ale uneia sau mai multor minti, pe care, pana acum, le-au inghitit cu totul si ai crezut ca tu le-ai “gandit”, la care ai subscris cu trup si suflet, te-ai dedicat … Hmmm … biet actor! Jalnica iluzie!

Te afli aici, in acest punct in neant, pentru ca te-ai lasat ademenit, exact cum Pinocchio s-a lasat ademenit de vulpea cea sireata si de motan, de pana la urma a ajuns in burta balenei. EXACT, acum te afli in burta balenei! Dar, spre deosebire de poveste, bratele bunului si batranului Gepetto intarzie sa te cuprinda. Cat despre zana cea buna …

Esti singur, singur singur … Ochii, degetele, pielea, nimic nu-ti mai serveste. Mintea, din pacate, nu te mai poti baza pe ea. Este cea care ti-a jucat feste peste feste pana acum. Unde-ti este busola? Si daca o ai, incotro vrei sa te indrepti? Ce cauti?

Te zbati deja de ceva vreme fara sa ajungi la un liman. Cred ca si tie ti s-a intamplat sa te dai peste cap, sa faci tot posibilul ca sa obtii “ceva”, pentru ca mai apoi sa te intrebi de ce te-ai agitat atat si la ce ti-o fi trebuit?! Din nou iti dai seama ca ai alergat dupa visurile altor persoane. Ca doreai sa implinesti asteptarile tuturor celorlalti, mai putin ale tale personal. Ca tu nu aveai nimic de-a face cu acea poveste, ca nu era a ta.

Te intrebi ce urmeaza si cat mai poate dura aceasta stare de neant … Cauti sa intelegi ce ti se intampla.

La inceput apare furia. O furie imensa, cu spume, indreptata impotriva ta personal. Ca nu esti bun de nimic! Ca esti un ratat! Esti ciudatul ciudatilor! Nebun de legat! Ce cauti sa mai faci umbra pamantului?! Din ce vrei sa traiesti? Iti nenorocesti familia! Societatea nu are nevoie de indivizi ca tine! Daca te imbolnavesti, in spatele cui ai sa cazi? Te mananca cainii! Apoi, trece si ea …

La colt, te pandeste teama, dupa care panica, pentru ca in final sa se napusteasca groazaaa! Musca din tine cu salbaticie. Te scoala noaptea din somn si te arunca in ghearele disperarii care te biciuieste pana la singe si te lasa mutilat, fara respiratie. Te privesti in oglinda si nu-ti vezi chipul. Alteori, cand reusesti sa focalizezi, nu te recunosti. Cine este smochina asta cu ochii adanciti in haurile orbitelor decolorate? Pometii sunt intr-o lupta continua de clasa: ascutiti si taiosi. Te prelingi pe langa ziduri cu privirea scormanind pamantul in cautarea unui noroc legendar: doar mituri. Ca un caine haituit si hamesit, eviti orice contact vizual, ca sa eviti intrebarile jenante de tipul “ce mai faci?”. Ce poti sa le spui?! … Renunti la impulsurile repetate dar din ce in ce mai rare de a face “ceva” pentru ca stii ca nu duc nicaieri, pentru ca nu au sustinerea ta interioara, pentru ca nu mai crezi in ele …

Trece si asta la un moment dat … apoi, te copleseste o epuizare nesfarsita. Ai tooot dormi … daca ai putea … Neagra depresie, imbracata in haine lalai, cu parul latos curgandu-i peste ochi, adusa parca de crivatul din sufletul tau, izbeste usa de perete si se pravaleste la tine in casa. Cu degete lungi si descarnate, duhneste oribil a neputinta. Te seaca, te indoaie, te lipeste de pamant. Zaci ca un animal ranit mortal. Iti tragi sufeltul taras. Pare ca abia se mai strecoara printre coastele imobile. Fiecare-ti rasuflare pare sa fie ultima: suieratoare, grea, indelung intretaiata de gemete.

Nu mai stii de cat timp dospesti asa. A fost o ora, un an sau un secol? Nu mai ai notiunea timpului. Nici a realitatii. Nici a durerii. Ai devenit imun. Nesimtit. Inert. Ai trecut peste bariera oricarei rezistente. Simti ca te prabusesti intr-un hau fara fund. Si cazi … cazi … cazi nesfarsit. Te-ai agita, te-ai agata pana si de un fir de iarba dar … nimic! Pana la urma accepti si aceasta cadere. In fond, nimic nu ma conteaza …

Timid, intrezaresti o licarire. Incepi sa iti dai seama de un lucru important: nimic nu te mai doare. Nimic nu te mai sperie. Nu te ma framanta nimic. Incet, abia mijit, isi face loc o stare de liniste, apoi curiozitate pentru ca in final sa fie o explozie de bucurie! Acceptarea. Din tine irumpe un izvor proaspat si limpede. Traiesti! Inca traiesti! Stii ca esti in mainile lui Dumnezeu, ca nu te-a lasat nici macar acum! Stii ca esti parte din fiinta divina. Ca esti o fiinta divina, care are dreptul la viata doar pentru simplul motiv ca s-a nascut!

Incepi sa observi natura din jurul tau. O privesti cu ochi complet noi. Totul iti vorbeste intr-un fel incredibil, care-ti aduce doar motive de bucurie, care-ti reda increderea, care te umple de vitalitate. Te plimbi senin, fara o tinta anume, dar totul in jurul tau are un sens profund. In tine creste ceva, nebanuit, dar fata de care traiesti un sentiment atat de placut … Intelegi ca are nevoie sa-i dai timp … La un moment dat, stii ce ti se intampla! Zambesti duios, plin de compasiune, cu o bunatate si o blandete nesfarsita. Un balsam miraculos se revarsa in cascade catifelate peste tine. Esti insarcinat cu tine insuti! Te auto-gestezi! Te porti in pantece pe tine insuti.

Este poate cea mai importanta si efectiva nastere. Este nasterea ta adevarata. Pana acum ai fost un lut in care si-au lasat amprenta toti cei sub influenta carora te-ai aflat. Le-ai absorbit energia, emotiile si convingerile fara niciun discernamant. Ei ti-ai spus ce este “bine” si ce este “rau”, ce este “frumos” si ce este “urat”, “cum trebuie sa te comporti” si “ce trebuie sa faci” … si ai ajuns … aici.

ACUM insa, este cu totul alta poveste …

Esti acel El Dorado, un taram de vis, legendar, plin de promisiuni care se adeveresc. Esti gradina Maicii Domnului, plina de miresme imbatatoare si de flori nemaivazute. Esti un potential infinit ce abia asteapta sa fie explorat. Nu pentru a-i smulge zacamintele pretioase pe care sa le vinzi pe nimic … nu pentru ca sa cartografiezi resurse cotate la bursa … ci pentru propria ta bucurie si incantare! Esti copilul lui Dumnezeu! Iar asta este suficient sa-ti redea toata increderea de care ai nevoie!

Gandeste-te, mai ales daca acum, cand citesti asta, esti parinte. Gandeste-te la propriul tau copil, cu cata bucurie il privesti, complet absorbit si fascinat de jocul sau inocent. Cum te simti cand iti cauta privirea ca sa-ti arate ce a desenat, ce a facut? Cum doreste sa imparta cu tine bucuria sa, cum iti povesteste, asa pletic, ce s-a petrecut la gradi sau la scoala? Cum te simti cand ESTI langa el? Nu trebuie sa faci sau sa spui nimic. Simplul fapt ca esti acolo, langa el, cu el, cum te face sa te simti? Cum se simte el?

La fel ca el esti si tu! Vezi, dar mai ales, simte! Nu societatea, nu prietenii, nu familia, ci DUMENZEU te vrea fericit. Tu de ce nu ai vrea acelasi lucru? De ce ai iesi din voia Sa?

A trebuit sa parcurgi acest drum al supliciului, al disperarii, al neantului, tocmai pentru ca sa faci sa taca in tine toate vocile acelea mincinoase si sa-L poti asculta pe El. El intotdeauna iti vorbeste in tine, daca taci si-L asculti.

In ce consta raiul din tine, din fiecare dintre noi? Ce “vrea” El de la tine? “Vrea” sa te joci, sa lasi curiozitatea si bucuria sa-ti fie ghizi. Sa lasi imaginatia sa-ti deschida aripile ca sa te poarte dincolo de orice inchipuire. Totul iti devine posibil si accesibil, odata ce crezi in tine. Si de ce nu ai crede?! Te indoiesti ca mai este ceva bun in tine? Ca mai este cineva interesat de tine sau de ce faci? Hmmm … Poate crezi ca esti prea batran sau prea prost sau prea salbatic sau prea … Sau te gandesti ca nu ai prea multe in CV … ca nu stii macar o limba straina … ca pana acum nu ai “demonstart” mare lucru sau dimpotriva, ca oamenii s-au obisnuit cu tine intr-un anuma fel … GOGOSI! Go-gosi! G-O-G-O-S-I!

Gandest-te ca Noe, un om simplu si nescolit, a constuit o arca pe varful unui munte … Cine ar fi avut nevoie de asa ceva? Cati nu l-au crezut nebun de legat? Ce a “realizat” apoi? Toate legendele sunt metafore, limbajul pe care doar sufletul il intelege. Noe a re-populat intregul pamant! Asta DA putere de creatie! La fel ca el esti si tu! Noe L-a asculat pe El.

Daca observi, toate miturile iti vorbesc despre un punct critic, despre o criza, in care toate valorile de pana atunci au pierit, totul s-a scufundat, a disparut inghiti de ape sau de neant. Ce a ramas? Semintele. Potentialul de a renaste o fiinta noua, intacta, care nu mai are la ce trecut sa se raporteze. Care ia totul, dar absolut TOTUL de la zero!

TU esti chemat sa rescrii istoria pentru tine si pentru familia ta, pentru toti cei care iti urmeaza. Esti chemat sa deschizi noi drumuri, sa cartografiezi noi cai de a trai, mai frumos, mai autentic, mai plenar. Esti chemat sa iti arati adevaratele calitati, care nu tin de educatie, de stiinta sau de cultura, ci doar puterea din sufletul tau, de calitatea de om si de a fi uman, sensibil, autentic, vulnerabil, imperfect. Dar tocmai aceste “neputinte” fac ca tot ceea ce creezi cu suflet si din suflet sa atinga celelalte inimi, sa schimbe fata lucrurilor, sa mute muntii din loc …

Ai incredere ca detii acele esente rare, unice dar puternice si cu atat mai pretioase. Stii cum se aleg trandafirii cei mai de soi? Familiile renumite care cultiva trandafiri, fac diferite incrucisari dupa care le “abandoneaza” pe camp, in bataia urgiilor vremii, timp de 50 de ani! Daca rezista, abia de atunci incolo se ingrijesc de ei si ajung adevarate embleme pentru casele respective si cuceresc lumea prin frumusetea, parfumul, forma si culoarea lor.

Si am sa te rog sa observi din nou, prin ce cuceresc trandafirii oamenii … ?

Tu ce ai de daruit? Tu ce soi de trandafir esti? Care-ti este “locul” din care poti servi mai bine umanitatii si care, in acelasi timp, te umple de incantare? Ce poti darui cu atata incantare incat, pe masura ce oferi, simti cum te umpli tot mai mult? Cauta, este in tine!

PS. Aminteste-ti mereu ca El te priveste cu infinita iubire si te asista neconditionat …

 

Crede în puterea ta de a-ți vindeca Viața!

Crede în puterea ta de a-ți vindeca Viața! AngelixFIRE saman vizonar

! CLICK pe poză pentru DETALII !

Comentariul tau
Multumesc pentru 'Imi place' si 'Distribuie'
Anda Ciobanu

About Anda Ciobanu

Saman: vizionar, vindecator, indrumator spiritual. Observator, un cautator, un explorator, un pionier. In 2008, am raspuns unei chemari irezistibile a sufletului meu de a face ceva aparte in primul rand pentru mine, dar si pentru oamenii din tara mea. Ceva care sa schimbe fata lucrurilor! Am devenit expert in medicina samanica si medicina energetica de traditie incasa si Ofer: - sesiuni de vindecare samanica - curs complet de samanism "Roata Medicinei - vindecare samanica in 4 pasi" - curs de intoducere in samanism "Valorile noilor timpuri - Munay-ki" - calatorii initiatice samanice "Calatoria eroului dintr-o perspectiva samanica"

Urmareste in Email
Facebook